Un sfarsit mare si totusi si un inceput, mic

“La multi ani in primul rand si sa va bucurati de multe, marunte si mari. Sa fiti intelepti si norocosi. Healthy new year cum zicea cineva. Cele rele sa fie usor de depasit si sa vina cu daruri si invataturi utile. Un exemplu de rau ar fi vestea ca mamaie de la Lunca ne va veghea din alte dimensiuni de acum incolo. Ieri noapte a parasit lumea materiala si maine se reintoarce in circuitul naturii. Totul curge si se transforma. Sa fie totul natural. (eu sunt bine, nu am luat-o pe ulei:P)”
“Au
Frumos”
Petrescu Leana – n approx 1923 – d 31 decembrie 2013

Nu stiu cum sa ma comport cand stiu si vad ca eu ma simt bine si frumos, si altii au … griji mari. Grijile altora sunt de importanta capitala, dar doar pentru ei.
Bunicul si-a gasit o femeie “de zahar”. Mereu cu zambetul pe buze. Fara conflicte, fara probleme create cu intentie.
In jurul meu, pe nesimtite, se iveste mai mult batranetea. Iar noi neglijam pana la punctul in care e prea tarziu. Sper sa reusim sa o vizitam pe Judy curand, cu o intarziere de cam 2 ani, si sa nu fie totusi chiar prea prea tarziu.

Maine am prima zi la un nou job. Pare sa fie un job de robot creativ, ca si cele de pana acum dar mai dihai, si de data asta la un spital altoit cu o inchisoare. Exact ce mi-am dorit mereu la un loc de munca. Dar mi-a fost teama ca nu o sa ma ridic la inaltimea respectiva. Acum pare sa fi venit vremea sa incerc sa “prind glontul cu dintii”. Rezolutiile de an nou se refera fix la asta, dupa cele legate de parinte si familie. M-am gandit sa ma concentrez exclusiv pe acestea, si sa nu mai pierd vremea pe net. Dar exact acum incalc rezolutia, exact asa cum stiam ca o sa se intample. Parca de fiecare data cand zic ca o sa fac lucruri cuminti, bune si normale, imediat imi incalc cuvantul si ma reintorc la nopti si timp pierdut.
Iata o notificare de la o persoana activista ecologista. Sa adaug si asta la rezolutii, poate reusesc si eu sa fac odata ceva nobil si maret.

Poate ne ajuta si cei de pe lumea cealalta. Cred ca mi-ar placea sa nu mai fie trecerea asta asa incarcata de negativ, de stres.
Plamnge cel mic, ops, trebuie sa inchid.

Am fost restructurat

Daca mai este cineva curios ce s-a mai intamplat cu mine, dupa vacanta din 2012, m-am intors la serviciu si dupa concediu, mi-am gasit biroul singur si parasit, colegii fiind mutati in alta cladire. Am aflat cu stupoare ca strategia firmei se schimbase complet, si eu am ramas oleaca pe dinafara, dar nu dat afara.
Zvonurile erau pesimiste, cum ca o sa se renunte la mai toti contractorii, printre care cu onor ma aflam, si chiar ca o sa se inchida tot sediul local.
In decembrie, dupa ce am mai schimbat doua echipe (afland ulterior ca de fiecare data era sa fi fost disponibilizat), am aterizat la echipa care se ocupa de lucrurile vechi si de stins probleme urgente gasite la clienti.

Ocupat cu largirea familiei, la serviciu totusi am mai rezolvat vreo 2-3 probleme mai dificile, care m-au ajutat sa mai capat experienta, care s-a dovedit mai apoi a fi folositoare. A venit si August 2013, si vacanta aferenta, tot in Franta, la cort dar si in gazda, de data asta.
Cum m-am intors din vacanta, ma astepta mailul in care eram anuntat ca mai pot ramane doar o luna acolo, ca din motive bugetare, am fost restructurat! Dupa socul si intristarea initiala, m-am mai alinat cu ideea ca am inteles de la colegi ca inca 15 colaboratori primisera acelasi anunt.

Oricum, inca din primele zile acolo, in mai 2011, am perceput atmosfera pesimista si zvonistica negativa printre colegi. Este demoralizator sa stii ca poti fi oricand restructurat, si mie nu imi venea sa cred ca de la un prim job in care ma simteam bine si stabil, cel putin, am ajuns sa ma simt in plus, doar o povara fiscala, a 5-a roata la caruta, tinut in continoare doar din … mila sefilor de echipa care se chinuiau sa dramuiasca bugetele in scadere dictate de conducere.

Septembrie nu am facut decat sa imi respect orarul de lucru, si sa cercetez personal piata de locuri de munca. Dintr-un pesimism convins in legatura cu perspectivele de cariera pe piata locala, si o dorinta de a muta totul in sudul germaniei, unde iarba parea mai verde, am ajuns sa cred ca se poate totusi gasi ceva in Belgia, analizand rute cu trenul si bicicleta pentru o naveta zilnica de vreo 3 ore, asa cum fac foarte foarte multi Belgieni. Traficul auto la orele de varf, dimineata si seara, un motiv important de stress. Printr-un noroc, la indicatia unei colege, acum cu flori, din Iran, am aplicat si gasit ceva chiar in buricul targului Antwerp.
Octombrie am luat ratia de concediu mioritic, timp de o luna, iar in Noiembrie si Decembrie am stat acasa. Sper sa ma pot reobisnui sa merg la scoala … pardon, serviciu. Totusi senzatia returnarii este destul de opusa aceleia din finalul vacantei mari. Cred ca mi-am reincarcat suficient bateriile, desi inca am multe lucruri pe care as fi vrut sa le fac si nu am apucat…

Timp liber!?!

Dupa o saptamana dupa ce mi-am reconstruit un calculator, dupa ce precedentul a fost exportat in Romania,
am reluat bunul obicei de a privi la televizor: postul local, Antwerpen TV, in dulcea limba locala (nu olandeza harshaita).

O noua generatie de studenti termina faimoasa academie de moda din Anvers . DAR imi amintesc cand ma uitam la generatia precedenta. Dupa un an de invatat, care inca continua la turatie mare, totusi nu pot sa imi dau seama ca acum as intelege mai mult din stiri decat intelegeam dupa o luna doua de studiu! Hmmm

sezonul de SKI in sala

Exista un plan de a merge la munte pentru sporturile de iarna, in vacanta scolara de aici, care se apropie.
Un coleg impatimit de ski, care acum mananca Milka la mama ei in Elvetia… mi-a dat ideea de a testa/invata inca de aici, pentru ca, am aflat cu surprindere, exista sali cu piste.
Fiind chiar prea multe sali, a durat ceva cautarea, dar am reusit o lectie in snowboard si practica.
E adevarat, la acest sport, cazi mult.. in fund. Sper ca e doar la inceput, pentru ca ma cam doare.

Totusi vestile din Romania par ingrijoratoare cu viscolul si gerul care izoleaza localitati… Fiind ocupat cu serviciul si scoala si pregatiri, nu am reusit sa inteleg prea bine ce se intampla… sper sa fie bine.

Bula de oxigen

Cu gerul si zapada, veni si o gura de oxigen (prelungire de contract), asa ca putem avea din nou spor la treaba.
Poate a fost o coincidenta, dar am observat ca sporul meu la lucru este aproape zero daca nu am o oarecare certitudine ca lucrez la ceva de viitor.

Tocmai ce avem si noi zapada, si am si experimentat mersul pe bicicleta pe zapada, asa ca pot sa ma declar multumit de sezonul asta.
Precizez totusi ca pista de biciclete a fost tratata cu material anti-derapant, deci se poate circula bine, in conditii de iarna.

cu bicla pe zapada, in premiera

cu bicla pe zapada, in premiera

M-am gandit (poate ma mai gandisem in trecut) la o urare potrivita cu timpurile:

“Criza usoara!”

Petrecuram si sarbatorile astea mondiale; Un an nou cu ingrijorari.

De-a dura prin BeNeLux (Belgia, Olanda, Luxemburg), ca si turisti in ritm alert… in vacanta obligatoriu fortata.

Inceputul de an sub semnul ingrijorarilor de concediere cu zvonuri sigure printre colegi, si incercari de interpretari pozitive din partea sefilor.

Criza si depresia (economica) se simt mai intens intr-o firma listata la bursa care vrea sa dea mesaje de restructurar pe placul investitorilor.

2012, chiar pe plan general, mi se pare cateodata chiar nebun de nostim ca e clar un an cu asteptari slabe/proaste.

Eu de felul meu am astfel de asteptari, pentru a lasa loc surprizelor placute.

Gata scoala; Apartament nou; Sarbatori in familia natiunilor

Scoala de olandeza s-a terminat, nivelul 2.1. Desi am lipsit la destul de multe lectii in favoarea serviciului, examenul de final de trimestru l-am trecut usor.

Scoala de dans am pierdut-o pe parcurs, in timpul cautarilor unui apartament de inchiriat, din cauza unui mic nivel de stres.

Am cautat un apartament in acest trimestru, pentru familia reintregita mai maricica incepand cu octombrie. Destul de stresant. Am acceptat pe ACESTA. (in versiune originala AICI )
Problema a fost ca, cererea fiind mai mare decat oferta, apartamentele bune se dadeau repede si mai ales cetatenilor localnici care prezinta probabil mai multa incredere proprietarilor. La vizionari era de multe ori o multime de oameni cu care am ajuns sa ne cunoastem din vedere.

La serviciu am avut noroc sa termin o sarcina, in premiera in cele 8 luni care s-au scurs deja. Sfarsitul de an a fost tulburator cu anunturi de concedieri: 25 din 200 in Belgia. Destul de publice deciziile, prin COMUNICATE de PRESA “Technicolor anunta reduceri de costuri: 600 de concedieri la nivel global”, si explicate angajatilor prin intalniri cu managementul.
Mi se pare ironic. Nu e prima data cand ajung sa obtin si eu ceva, dar atunci deja situatia se strica si avantajele dispar.

Craciunul a venit repede. Ne-am mutat, cu greutatile normale, pe 1 decembrie intr-un apartament ce avea doar bucataria mobilata. Am avansat greu cu amenajatul din cauza serviciului, a scolii de limba, a birocratiei legata de mutat (contracte, legi, analize), a fotbalului si a odihnei care lasau prea putin timp disponibil.
Am reusit pe 18 decembrie o petrecere de inaugurarea casei.
Norocul a fost ca a sosit repede aspiratorul comandat de pe internet.

Pe 25 decembrie, petrecere de Craciun cu feluri de mancare ale nationalitatilor prezente: Korea, Canada, Franta, India, Romania, Turcia. Poze sper ca se pot vedea AICI.

Anul nou se anunta tot pe aici, insa cu amici doar romani.

Acum, inapoi la vizitat orasele din ona, cu al treilea cuplu care ne viziteaza deja din octombire pana acum: Brugge, Ghent, etc.